nefumător

 Azi, de ziua mondială antifumat, vreau să mă dau mare:
Acuși în decembrie fac trei ani de când sunt nefumător.
Inițial voiam să scriu mult și bine despre cum m-am lăsat de fumat, despre care sunt avantajele și dezavantajele, despre cartea lui Allan Carr, dar m-am răzgândit. Nu prea sunt în măsură să dau sfaturi, având în vedere că nu m-am lăsat de bunăvoie.
Și în plus, încă mai simt nevoia să fumez, chiar și după 3 ani.
N-am să scriu decât despre sevraj, că asta-i sperie pe mulți ca mine, și care cuprinde (cel puțin la mine așa a fost):

gălețile roșii

Ieri, când ți-era ploaia mai dragă, orarul meu a decis să se termine. Prin urmare, mă îndreptam cu pași mici, dar repezi, prin ploaie, de la muncă spre casă. Nici nu ies bine pe poarta școlii când mă întâlnesc cu un om cu o găleată roșie. Cum l-am văzut, mi-am zis în gând:
- Uite un om cu  o găleată roșie.
Mai departe, un grup de oameni cu o găleată roșie. Fiecare cu câte o găleată roșie. Ce mi-am zis eu în gândul meu atunci
- A dracu' coincidență mă! O fi fost vreo reducere.
Dar suspansul crescu când văzui alte grupuri de oameni cu găleți roșii. Aveam impresia că mă aflam într-un film horror. Invazia găleților roșii, parcă vedeam lumea acaparată și condusă de gălețile roșii.
Dar mintea a început să mi se lumineze. În depărtare se auzea o muzică.

tricicleta

Cabral a scris un articol și cineva a comentat:

N-am spus-o acolo că nu avea legătură cu articolul, dar acum mulți ani, exista o firmă de găzduire gratuită, care, atunci când îți făceai cont, trebuia să răspunzi la o întrebare de securitate:
"Câte roți are o tricicletă?" 
întrebare urmată de explicații ajutătoare:
"scrieți răspunsul cu litere"

era să mor

Sâmbătă seara la ora fix 10 a picat netu' și așa picat a rămas. După un surprinzător loc 12 la nEurovision (pentru mine a fost surprinzător, mă așteptam la locul 24!) am constatat la fel de surprins că nu am Money. Money channel. Așa am pierdut și meciul lui Bute. Noroc cu telefonul și cu #batebute de am reușit să aflu și eu ceva. Dar și la haștagul ăsta am renunțat că mă enervau ăia care vedeau meciul, în timp ce  eu ... NU!

Ismail eram, cu polonicu' în cap dădeam

"de câte ori apar în fața dumneavoastră știu la ce vă gândiți. Ei, nu-i adevărat, mama a fost grecoaică!"
"au fost berzele în concediu când m-au născut" 
"Draga Olteanu mi-a zis <<măi Jeane, ți-a greșit contrastu>>"
"i-am spus și eu că Draga Olteanu s-a dus la magazinu cu articole sportive și-a spus <<Vreau să cumpăr și eu sutienul acela>> la  care vânzătorul i-a răspuns: <<nu doamnă, sunt corturi>>"

iaca lipsii

De pe blog. N-am știut ce titlu să pun, dar trebuia unul de umplutură. Că n-am mai scris de mult, și pe urmă ziceați c-am fugit din țară tocmai acum când ni s-au mărit salariile cu 8 la sută.
Să facem un rezumat al zilelor în care nu am scris aici, așa pentru prosteritate.

ca la urs

Mă duc zilele trecute cu mașina la mecanic. După drumul lung de acum câteva zile, era normal să se mai strice câte ceva. De data asta, nește bucșe pe care, cu toată bunăvoința, nu am reușit să le schimb singur.
Și ajung cu mașina la service. Am un singur service unde mă duc, unde mecanicul mă cunoaște și nu râde de mașina mea ca alți mecanici la care am fost. În timp ce îl așteptam, un alt individ aflat acolo cam din aceleași cauze, intră în vorbă cu mine.

măi animalule

Deși poate unii vor fi induși în oroare (da, chiar oroare am vrut să scriu) de titlu, aici nu e vorba de un articol politic. Cu toate că a început campania electorală (am și un articol pe tema asta, dar mai târziu), aici este vorba pur și simplu despre un animal. Un animal din ăsta cu patru picioare, lătrător, uneori chiar prea lătrător.

eu si spiritul meu civic

Demult, am făcut abonament la Cosmote. Cum nu mi-a mai convenit ce oferte aveau ei pe acolo, am renunțat și la telefon, și la abonament. Doar că am omis un mic amănunt. Am omis să le spun și lor că renunț. Prin urmare, acum câteva luni mă trezesc cu o notificare de plată de vreo 500 de lei. Cum era de așteptat, uit de ea. Acum câteva zile mă pălește spiritul civic, zic: "Să fiu și eu un cetățean model, ce naiba". Nu-i de ajuns că nu plătesc impozitul? Măcar abonamentul ăsta să-l achit ... și mă duc la Germanos cu intenția de a achita o parte din restanță.

sunt șocat

Aș fi scris mai devreme ceva, dar am rămas șocat după ce am văzut finala de la Românii au talente. Când am văzut cum i-a stat inima ăluia, mai că era să-mi stea inima de frică. Dar asta nu a fost nimic! Ce m-a șocat cel mai tare e faptul că există oameni oameni care cred că Gog chiar a citit gândurile... există oameni care cred că chiar i-a stat inima în loc.
Nu am nimic cu Gog, chiar îl felicit pentru munca depusă. Dar am avut un șoc! când au început unii să se sparie cum că chiar i-a stat inima individului... care chiar cred că acolo a fost ceva paranormal.
Asta e paranormal? Păi nu e! Vă zic eu ce e paranormal.

pe drumuri

Mai demult mă lăudam că voi recondiționa una bucată dacia nova. Căpcă1 m-a înjurat, mi-a zis Sisif :)
Știți bancul ăsta?

- Ce facem prima dată când ne urcăm într-o dacie?
- O cruce

Ei bine, nu-i banc. Eu, înainte de a pleca la un drum  cu dacia, sun rude, prieteni, cunoștințe să văd care e dispus să mă recupereze în caz de  Doamne-Ferește se strică. Altfel nu prea am curaj să plec.
 Mâine dimineață voi pleca cu această mașină recondiționată doar pe jumătate, la drum.
Am motor, intră în viteze, am un ștergător care merge, am avarii, am frână pe față ... ce-mi mai trebuie altceva?
Dacă cumva vedeți mâine o dacie depășită de vreun biciclist, sau, mai rău, de vreun pieton, nu râdeți, că eu sunt acolo, la volan :)

fotografia care a îngrozit lumea... pe dracu

Tocmai ce am dat click pe un link al cărui titlu spunea cam așa ceva: "fotografia care a îngrozit lumea și a declanșat o operațiune interpol". N-avui de lucru și dădui click. Băi, ce m-am înspăimântat!!! De prostia unora ... de prostia altora ... de prostia omenească în general ...
Dar m-am speriat al naibii de tare ...
Povestea e cam așa:

Sigrid Fleckseder şi partenerul ei,  au realizat mai multe fotografii ca parte a unui proiect intitulat "Cele patru anotimpuri ale morţii". Fotografiile, foarte realiste, o înfăţişau pe Fleckseder moartă, însângerată şi pe jumătate dezbrăcată. După realizarea fotografiilor, cei doi artişti le-au pus pe un stick de memorie şi le-au lăsat la un magazin din Viena, pentru a fi printate."

Partea frumoasă acum începe:

un vanzator mai altfel

 Nu am idee câte răsaduri o fi vândut acest mic vânzător. Poate poate niciuna. Poate toate. Poate le-a mâncat el singur de foame. Poate o trecut unu mai rău și i le-a luat. Oricum el nu știa ce face acolo. Nici măcar ce erau buruienile alea verzi nu cred că știa. Dar ... lua totul foarte în serios:

gândire profundă

Citeam ieri pe facebook un fel de motivațional  - mă rog, ceva de genul - despre un profesor, niște studenți și niște piersici. Povestea, în esență destul de interesantă, zicea așa:

iq-0

Există momente în viață când te trezești fericit, bei cafeaua,  te relaxezi, că doar e unu mai, ce dracu' ... asta până intri pe facebook și vezi asa ceva:

Acum, eu nu știu ce e mai trist. Că prostia aia a fost scrisă așa cum a fost scrisă sau că pagina aia de facebook are vreo 2000 de like-uri?